Inovare și transfer tehnologic
Există numeroase definiții ale inovării și/sau inovației, termenul este definit atât ca o activitate (inovare), cât și ca rezultat al activității (inovație), întotdeauna însă, în corelare cu caracterul de noutate și impactul pozitiv pe care le presupune. Cele mai frecvent utilizate definiții ale inovării/inovației și tipurilor acestora sunt cele oferite de Manualul OSLO al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sintetizate în Tabelul de mai jos.
Tabel Definiții ale inovației/inovării și activităților inovatoare conform Manualului OSLO
Concept | Definire |
Inovația/Inovarea | ”un produs sau un proces nou sau îmbunătățit (sau o combinație a acestora) care diferă semnificativ de produsele sau procesele anterioare ale unității și care a fost pus la dispoziția potențialilor utilizatori (produs) sau pus în uz de către unitate (proces)”. |
Activităţile inovatoare | ”includ toate activitățile de dezvoltare, financiare și comerciale întreprinse de o firmă care sunt menite să aibă ca rezultat o inovație pentru firmă”. |
Inovația/Inovarea în afaceri | ”un produs sau un proces de afaceri nou sau îmbunătățit (sau combinație a acestora) care diferă semnificativ de produsele anterioare ale firmei sau proceselor de afaceri și care a fost introdus pe piață sau pus în uz de către firmă”. |
Inovație de produs | ”un bun sau serviciu nou sau îmbunătățit care diferă semnificativ din bunurile sau serviciile anterioare ale firmei și care au fost introduse pe piaţă”. |
Inovare a procesului de afaceri | ”un proces de afaceri nou sau îmbunătățit pentru unul sau mai multe funcții de afaceri care diferă semnificativ de activitatea anterioară a firmei proceselor și care a fost pus în uz de către firmă”. |
Inovarea de produs și inovarea de proces reprezintă tipurile principale de inovare. În legătură cu inovarea/inovația, în general, termenul „produs” se referă la un bun sau un serviciu, iar termenul de „proces” se referă la transformări care au loc în intrările/ieșirile în procesul de producție, livrarea produselor, structurile organizatorice sau practicile utilizate. Ediția a 4-a a Manualului OSLO (OCDE, 2018) propune patru tipuri de inovare așa cum rezultă din Tabelul Tipuri de inovare conform Manualului OSLO.
Tabel Tipuri de inovare conform Manualului OSLO
Tip de inovare | Componente |
Inovare de produs | – Bunuri – Servicii – Bunuri și servicii care includ captarea cunoștințelor produse și combinații ale acestora – Bunuri și servicii care includ caracteristici de design |
Inovare de proces | – Producție – Distribuție și logistică – Sisteme informatice și de comunicații |
Inovare organizațională | – Administrație și management |
Inovare de marketing | – Marketing, vânzări și post-vânzare |
– | – Produs și proces de afaceri dezvoltate |
Sursa: OECD/Eurostat (2018), Oslo Manual 2018: Guidelines for Collecting, Reporting and Using Data on Innovation, 4th Edition, The Measurement of Scientific, Technological and Innovation Activities, OECD Publishing, Paris/Eurostat, Luxembourg. https://doi.org/10.1787/9789264304604-en, p. 75.
Pentru a înțelege mai bine abordarea acestor concepte în România este util să evidențiem cum definește Institutul National de Statistică din România (INS) inovația și activitățile inovatoare.
Tabel Definiții ale inovației și activităților inovatoare în România
Concept | Definire |
1. Inovația | ”O inovaţie reprezintă introducerea în întreprindere a unui produs sau proces nou sau îmbunătățit (sau o combinație a acestora) care diferă semnificativ de produsele sau procesele anterioare ale unității și care a fost pusă la dispoziția potențialilor utilizatori sub formă de produs, sau utilizată de către unitate sub formă de proces”. |
”O inovaţie trebuie să aibă caracteristici sau intenţii de utilizare care sunt noi sau care furnizează o îmbunătăţire semnificativă faţă de ceea ce a fost înainte folosit sau vândut de către întreprindere. Cu toate acestea, o inovaţie poate eşua sau poate lua timp pentru a fi de succes”. | |
”O inovaţie trebuie să fie nouă sau îmbunătăţită semnificativ doar pentru întreprinderea dvs. Ea ar fi putut fi dezvoltată iniţial sau utilizată de alte întreprinderi sau organizaţii”. | |
2. Activităţile inovatoare | ”Activităţile inovatoare includ achiziţia de utilaj, echipament, clădiri, software şi licenţe; activitǎţi inginereşti şi de dezvoltare a muncii, studii de fezabilitate, proiectare (design), instruire şi comercializare (marketing), când sunt efectuate în mod specific pentru dezvoltarea şi/sau implementarea unei inovaţii de produs sau de proces. Acestea includ şi toate tipurile de activităţi de cercetare-dezvoltare pentru a crea cunoştinţe noi sau a rezolva probleme ştiinţifice sau tehnice”. |
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2022, Precizări metodologice INOV 2018-2020, p.1
Inovarea este un proces complex, care continuă procesul de cercetare științifică, realizând practic legătura sistemului de cercetare-dezvoltare cu piaţa, permiţând astfel transformarea progreselor cercetării în beneficii pentru societate.
Conform Manualului Frascati, cercetarea-dezvoltarea cuprinde ”activități creative și sistematice întreprinse pentru a creșterea stocului de cunoștințe – inclusiv cunoștințe despre omenire, cultură și societate – și să elaboreze noi aplicații ale cunoștințelor disponibile” (OECD (2015, p.75). Pentru ca o activitate să fie considerată o activitate de cercetare-dezvoltare, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele 5 condiții – să fie:
- nouă,
- creativă,
- incertă,
- sistematică,
- transferabilă și/sau reproductibilă.
Termenul de cercetare și dezvoltare acoperă trei tipuri de activitate: cercetare de bază, aplicată cercetare și dezvoltare experimentală definite Conform Manualului așa cum este prezentat în Tabelul Tipuri de activități de cercetare-dezvoltare conform Manualului Frascati.
Tabel Tipuri de activități de cercetare-dezvoltare conform Manualului Frascati
Activitate | Definire |
1. Cercetarea de bază | ”este experimentală sau munca teoretică întreprinsă în primul rând pentru a dobândi noi cunoștințe despre fundamentul subiacent al fenomenelor și faptelor observabile, fără a avea în vedere o anumită aplicație sau utilizare”. |
2. Cercetarea aplicată | ”o investigație originală întreprinsă pentru a dobândi noi cunoștințe direcționată în primul rând spre un scop sau obiectiv specific, practic”. |
3.Dezvoltarea experimentală | ”este munca sistematică, bazându-se pe cunoștințele dobândite din cercetare și experiența practică și producerea de cunoștințe suplimentare, care este direcționată spre producerea unor produse sau procese noi sau îmbunătățirea produselor sau proceselor existente”. |
Sursa: OECD (2015), Frascati Manual 2015: Guidelines for Collecting and Reporting Data on Research and Experimental Development, The Measurement of Scientific, Technological and Innovation Activities, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/9789264239012-en.
Transferul tehnologic este parte intrinsecă a procesului de inovare, mai exact a procesului de inovare tehnologică.
Comisia Europeană (2022) definește transferul tehnologic ca ”procesul de transmitere a rezultatelor cercetării științifice și tehnologice către piață și, în sens mai larg, către societate, împreună cu competențele și procedurile asociate”.
Transferul tehnologic implică, așadar, obligatoriu cercetare științifică și/sau tehnologică, în sens mai larg – cercetare-dezvoltare, dar pentru ca rezultatele cercetării științifice sau tehnologice să conducă la un transfer tehnologic de succes, este nevoie de implicarea unei serii de factori non-științifici și non-tehnologici și de o serie de părți interesate. Transferul tehnologic joacă un rol crucial în conectarea părților interesate de inovare și în transferul invențiilor de la creatori la utilizatori publici și privați.
Principalele documente de referință privind transferul tehnologic în România sunt prezentate în Tabelul Documente de referință pentru transferul tehnologic în România.
Tabel Documente de referință pentru transferul tehnologic în România
Denumire document |
Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu completările ulterioare; Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată; Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată; Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, republicată; Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare, republicată; Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, republicată; Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu; Hotărârea Guvernului nr. 406/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice specifice privind constituirea, funcționarea, evaluarea și acreditarea entităților din infrastructura de inovare și transfer tehnologic, precum și modalitatea de susținere a acestora. Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările și completările ulterioare. |
Sursa: MONITORUL OFICIAL nr. 477 din 7 mai 2021, NORME METODOLOGICE din 16 aprilie 2021 privind înființarea și dezvoltarea spin-off-urilor în domeniul cercetării-dezvoltării și inovării, MINISTERUL CERCETĂRII, INOVĂRII ȘI DIGITALIZĂRII, aprobate prin ORDINUL nr. 28 din 16 aprilie 2021, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 477 din 7 mai 2021, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/242107
„Investim în viitorul tau!
Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Regional 2014-2020”
www.inforegio.ro facebook.com/inforegio.ro